Inovație biotehnologică: lizarea peretelui celular pentru creșterea eficienței tulpinilor intestinale benefice

Celulele sunt unitățile de bază ale vieții, dar în interiorul lor putem observa și diferite componente celulare. În cazul bacteriilor, citoplasma este separată de mediul extern prin peretele celular și membrana, în care sunt localizate organele care formează celule. Memoria celulei este formată din ADN, care produce proteinele adecvate, unitatea de bază a substanțelor biologice, cu ajutorul ARN-ului. Aceste materiale de formare a celulelor, care sunt în centrul interesului de cercetare, nu sunt disponibile în mod liber oamenilor de știință. Prin urmare, lizarea celulelor, adică divizarea pereților celulari și a membranelor, este necesară pentru a obține proteinele și alte substanțe pe care le produc fără a le distruge. Lizarea se poate face în mai multe moduri, cum ar fi enzimatic, folosind tampon de liză sau chiar ruperea mecanică a celulelor. Lichidul care conține rezultatul celulelor lizate se numește „lizat”.

Lizatul de probiotice este un supliment nutritiv care conține bacterii benefice divizate suspendate în lichid. Nutrienții importanți care stimulează imunitatea sunt eliberați din peretele celular și citoplasmă, care deplasează bacteriile patogene din tractul gastro-intestinal. Acționând ca un prebiotic, echilibrează disbioza intestinală, promovează colonizarea, creșterea și activitatea bacteriilor benefice din tractul digestiv, creând astfel o biofloră sănătoasă.

Celulele vii din produsele probiotice își pierd în mod inevitabil viabilitatea, iar produsele reale conțin populații diferite de celule neviabile. Există întotdeauna posibilitatea injectării unei cantități necunoscute de celule moarte cu celulele vii, obținând astfel un efect eterogen. Produsele pe bază de celule moarte sunt relativ ușor de standardizat și au o durată lungă de conservare. Conform numeroaselor date susținute științific, unele dintre beneficiile consumului acestor probiotice sunt mai susceptibile de a rezulta din prezența metaboliților sau a celulelor probiotice moarte. Diverse componente microbiologice, cum ar fi celulele homogene, b-glucanii, acizii teichoic și lipoteichoic, peptidoglicanii, lipopolizaharidele și ADN-ul au efecte înnăscute de stimulare a imunității. Noile date de la modelele animale indică faptul că efectul protector al probioticelor este mediat, cel puțin parțial, de propriul ADN, mai degrabă decât de capacitatea lor de a coloniza colonul. Acest lucru ar însemna că beneficiile terapeutice ale probioticelor sunt mediate nu numai de probiotice moarte viabile, ci și de probiotice moarte neviabile. Cu toate acestea, efectele probioticelor pot fi duble. Celulele probiotice vii influențează atât microflora gastrointestinală, cât și răspunsul imun, în timp ce componentele celulelor neviabile au un efect antiinflamator asupra membranei mucoase a tractului gastro-intestinal.

Probioticele utilizate în alimentația sugarilor și a copiilor mici (prezente și în compoziție) au arătat rezultate promițătoare în tratamentul alergiilor, infecțiilor intestinale și respiratorii, sindromului intestinului iritabil, colitei ulcerative și colicii infantile. Cu toate acestea, probioticele necesită o consolidare suplimentară și ar trebui utilizate cu prudență la copiii imunocompromiși sau grav bolnavi, deoarece celulele probiotice vii au dezavantajul potențial de a putea provoca patologii specifice. Modelele animale confirmă faptul că celulele neviabile din probiotice nu cauzează probleme la pacienții imunocompromiși.